Sharing is caring!

 

Cine ma cunoaste, stie ca nu ma dau in spate de la diverse placeri culinare: mie imi place sa mananc.  Dar am vrut sa incerc si aceasta optiune alimentara, fiind poate cea mai “suportabila”, in conditiile in care eu nu sunt o persoana care reactioneaza bine la restrictii alimentare.  Asa ca, desi nu m-a tinut mult, am zis sa va povestesc de scurta mea experienta de intermittent fasting. Despre beneficiile acestui mod alimentar (de viata, as putea spune), puteti citi multe: scade riscul de  boli de inima, ajuta la reglarea nivelului de zahar din sange,  te ajuta sa slabesti, etc.

Si eu am auzit de subiect, cu ceva vreme in urma, dar nu m-a incantat ideea de la inceput. Nu este vorba ca, atunci cand tii intermitent fasting, obligatoriu mananci mai putin, ci ca mananci acelasi numar de calorii intr-o perioada mai restransa de timp, intre 6-8 ore (mereu aceleasi ore). De fapt, din experienta mea, mananci mai putin, pentru ca organismul tau nu are cum sa consume la fel de mult, intr-un timp mai scurt. Eu imi luam micul dejun la 13.00, apoi un pranz in jur de 17.00 si apoi ma fortam, in jur de 19.00, sa mai mananc o masa de teama ca ma apuca foamea mai tarziu. Si tot nu consumam cat consum eu in mod normal. Deci, poate fi o optiune viabila cand vrei sa slabesti. 🙂

Acum, pentru mine, cel mai frumos moment este dimineata, cand imi pregatesc cu placere micul dejun si pe care il savurez extrem, orice ar contine. Tot timpul am gandit si am spus ca este cea mai importanta masa a zilei, pentru mine, si de ea depinde succesul intregii zile :). Asa ca, atunci cand am auzit de intermitent fasting, am spus din prima clipa: “nu e pentru mine”.

Doar ca am inceput de putina vreme sa imi contorizez caloriile si mi-am dat seama ca eu consum cam 50% din necesarul zilnic la micul dejun, si ca ceilalti 50% parca nu imi erau suficienti pentru acoperi micile pofte nevinovate la care nu vroiam sa renunt. Asa ca am vrut sa incerc intermitent fasting. And so I did.

Ce am aflat in cele cateva zile cat am reusit sa il tin:

Ziua 1: m-am trezit la 11 (era sambata, dupa o noapte cu somn putin, eu ma trezesc la 7.00 in mod normal 🙂 ) asa ca nu a fost o problema sa imi iau micul dejun la 13.00. Am mai luat un pranz cu o salata consistenta la 17.00 si m-am fortat pt o gustare pe la 19.00, ca sa ma asigur ca nu ma va lua cu pofte tarzii. Nu m-a luat.

Ziua 2. M-am trezit la 7 cu gandul la micul mare dejun. Rau. Am avut o intalnire, am mers la sala, nu ma gandeam decat la mancare. Am mancat o banana, dupa 13.00, inainte de antrenament. Cand mi-am luat micul dejun, portia de ovaz cu o para si cateva nuci, nu ma mai puteam opri. Eram in rai. Va jur, aveam falcile pline si nu vroiam sa ma opresc. Portia era normala, nici jumatate de cana de ovaz, de obicei era ok, acum mi s-a parut foarte multa. Si totusi, abia asteptam urmatoarea masa.

Ziua 3:

Aveam multe drumuri si ma si gandeam cum o sa reusesc. M-am sucit, m-am invartit si, fiind ocupata, am reusesc sa desconsider usoara durere de stomac. Dar la 13.00 eram acasa si imi mancam mult asteptata portie de ovaz. Nu s-a schimbat nimic, organismul meu imi tot dadea semne prin dureri usoare si ceva arsuri, dar am insistat.

Ziua 4: arsurile au fost destul de intense, mai ales dupa cafeaua neagra de dimineata. La ora 11 am cedat si mi-am luat micul dejun.

Asta este, deci,  scurta mea experienta de intermittent fasting: as fi pastrat acest stil de viata pentru mai multa vreme daca nu erau durerile de stomac, arsurile. Chiar pare o optiune de incercat. Sigur voi mai face o incercare, dar o sa merg treptat. Organismul are nevoie sa se obisnuiasca unei noi rutine alimentare, asa ca nu trebuie bruscat,  asa cum am facut eu.  Are nevoie de putin timp sa se adapteze la noile conditii (un timp ceva mai scurt pentru post, la inceput, de exemplu). Eu asta planuiesc pentru urmatoarea tentativa, pentru ca ma gandesc sigur sa mai incerc.

Concluzia mea de astazi, insa, este: asculta ce iti spune corpul, opreste-te cand simti ca iti face rau. El iti spune cel mai bine ce sa faci si in ce conditii. Nu insista pe o cale unde simti ca nu iti e ok.

Da-mi de stire daca ai incercat si cum a fost pentru tine!

 

 

 

Sharing is caring!

Add your comment or reply. Your email address will not be published. Required fields are marked *