Nu este despre teama de a imbatrani. In speta, nici nu simt asta, ma simt fizic extrem de ok cu corpul meu si mental mult mai bine “asezata” cu cine sunt si viata mea.
Insa la ce ma gandesc este sa nu devin spectator in propria viata.
După 40, nu mai fac fitness doar ca să arat bine. Îl fac ca sa raman participanta în propria viata.
Am auzit recent o idee care m-a facut sa ma opresc.
Pana pe la 35–40 de ani, multi dintre noi traim cu impresia ca propriul corp ne va tine la nesfarsit. Îl luam for granted. Nu ne gandim prea mult la el cand functioneaza bine. Ne aplecam, ridicam, alergam, caram, stam ore intregi pe scaun, dormim putin, ne suprasolicitam — si cumva corpul compenseaza.
Pare ca va face asta mereu, doar nu o face. Nu avem garantii.
Nu a fost neaparat vorba că dintr-odată am devenit rigida sau că nu mă mai pot misca. Nu asta a declanșat schimbarea pentru mine.
A fost altceva. A fost realizarea că nu vreau, la un moment dat, sa ajung martora la propria viata, când as putea fi participanta.
Mi-a ramas în minte citatul lui Jim Rohn:
“Take care of your body. It’s the only place you have to live.”
Suna simplu, dar e profund.
Corpul nu este doar despre cum arata în oglinda. Este vehiculul prin care trăim tot.
Prin el, ne tinem copiii sau nepotii in brate, urcam munti, dansam la petreceri, calatorim, ne jucam pe podea, alergam după un câine, dupa un copil, si tot asa, ati prins ideea.
Cu alte cuvinte, corpul nostru determina cat de mult putem participa la propria poveste.
Și cred că asta a devenit una dintre marile mele preocupări după 40.
Participant sau spectator?
Ma gandesc adesea la diferenta dintre cele doua. Spectatorul privește. Participantul trăieste. Spectatorul spune: “mergeti voi, eu va astept aici” sau “nu pot urca” sau “ma doare spatele” sau “am obosit”. Participantul este acolo, participa, joaca. Nu pentru ca are corp de atlet, ci pentru ca si- a pastrat: mobilitatea, forta, echilibrul, rezistenta, in speta libertatea de miscare.
Pentru mine, fitnessul a început sa însemne exact asta.Nu mai urmaresc doar intensitate, calorii sau performanta. Nici nu ma mai gandesc sa monitorizez sau sa determin succesul unui antrenament in calorii consumate sau cata febra musculara am facut. Ma interesează mai mult cum sa imi ajut azi corpul ca sa ma poata sustine si peste 10, 20 sau 30 de ani.
Build your body before it begins to break
Am auzit si fraza asta si am ramas cu ea:
“Build your body before it begins to break.” Si da, te cam loveste.
Pentru ca adevarul e ca este preventia nu se simte urgenta cand inca esti bine. Devine urgenta cand incepi sa regreti ca nu sm fost, ca nu am facut, ca nu am avut grija, etc. De cele mai multe ori, incepem sa acordam atentie mobilitătii, posturii, fortei sau sanatatii generale abia dupa dureri, accidentari, rigiditate, oboseală cronica. Si, nu o data, uitam dupa o perioada cand incepem sa ne simtim mai bine, si ce sa vezi? Ne loveste din nou, la un moment dat, si o luam de la capat. Doar ca nu mereu poti sa o iei de la capat.
Ideal estesa construim înainte, sa investim cand înca putem.
Nu din frica de imbatranire, ci din respect si dragoste pentru viitorul nostru si pentru copiii nostri.
De ce mobilitatea contează mai mult acum
In ultimii ani, am inceput sa apreciez mai mult:mobilitatea, movement flow, Yin Yoga, recuperarea, miscarea constienta.
Inca fac fitness de doua ori pe saptamana. Dar nu mai investesc exclusiv in asta. Caut inca masa musculara, ca sa ma sustina acum, dupa 45, dar nu cu orice pret. Am constientizat ca, uneori, 20 de minute de mobilitate îmi ofera mai mult decat un antrenament intens. Sau imi ofera si altceva. Ceva complementar, de care simt ca am nevoie. Pentru ca nu mai caut doar un corp „fit”.Caut un corp adaptabil, rezilient, puternic, prezent. Un corp care sa- mi permita sa spun „da” experientelor inca multa vreme de aici inainte.
Ce vreau pentru următoarele decenii
Nu vreau doar longevitate. Vreau o calitate a vietii.
Vreau sa pot, la 60, 70 sau 80 de ani sa ma ridic usor de jos, sa- mi car bagajul, sa urc scari fara teama, sa calatoresc, sa dansez, sa trăiesc activ. Vreau sa raman participanta.
Pentru mine, asta este noua definitie a fitnessului după 40. Nu mai este despre a trage de corp pana la ultima farama de energie. Este despre a-l construi, a-l mentine si a-l respecta.
Pentru că, la final, corpul nu este un proiect estetic. Nu ca nu conteaza si asta. Conteaza, pana la un punct. Dar, mai mult decat orice, este casa în care trăim toată viața. Si eu imi doresc sa traiesc intr-una durabila.
