Cea mai frumoasa parte a vietii mele din ultimii 3-4 ani a inceput cand eu am inceput sa ofer.
Tot ce am avut am investit in TonusApp si, la un moment dat, resursele personale s-au epuizat. Inca nu aveam clientele online – pe nutritie sau sport -, nu aveam job si TonusApp nu producea suficient cat sa imi aduca un venit. Aveam, in schimb, un stres foarte mare la gandul ca banii erau pe sfarsite si cum sa fac sa pot obtine alte fonduri. Stresul asta m-a tinut treaza aproape in fiecare noapte, fix de la 4 am, multe nopti, in toti anii astia… Te trezesti brusc, faci ochii mari si prin cap iti trec tot felul de ganduri. Cum si cand voi reusi?
Nu am, nu stiu, cum sa fac?
Nu aveam. Eram revoltata si nu suportam ca cineva sa imi ceara aiurea bani. De exemplu atunci cind parcam pe unde apucam si aparea din senin o persoana care cersea bani. Nu am facut foamea, nici pe departe, inca imi permiteam cite un shopping subtil, dar senzatia de dependenta si neputinta ma stresa groaznic. Am fost toata viata independenta, de cand am intrat in facultate. Tot ce gandeam era: de unde finantez TonusApp mai departe, cum sa fac bani?
Cred ca a fost un video al lui Tony Robbins – nu mai stiu exact daca el sau altul – in care am auzit ca trebuie sa iti pacalesti mintea sa creada ca ai, chiar daca nu ai. Si faci asta incepand sa dai: timp, bani, munca, sfaturi, orice iti e la indemana. Pentru ca procesul asta te va scoate din starea de “nu am” si te va duce in cea de “ ofer celorlalti, deci am”. Si, cu timpul, totul avea sa capete un sens.
Asa a inceput.
Am inceput sa donez din ceea ce aveam. Am dat haine pe care le cumparasem pentru o afacere. M-am oferit sa lucrez voluntar (da, intr-o zona din care aveam de invatat, recunosc). Am incercat sa ma gandesc mai mult la nevoile celorlalti si cum ii pot ajuta, in felul meu, atat cat pot. Astfel, m-am ajutat pe mine. Dar aveam sa aflu asta ceva mai tarziu.
Si asa a inceput una din cele mai bune etape din ultimii ani. A venit cu multa munca, dar si cu rezultate. Cu un sentiment de implinire pe care nu il mai simtisem de multa vreme. Vad rezultatele eforturilor mele din toti anii astia si realizez cat este de important sa lucram pentru a darui, dar si pentru a obtine rezultate, cat de mult ne imping ele in fata, cat inseamna pentru sine sentimentul propriei valori si, mai departe, ce transmiti catre ceilalti si societate. A fost cea mai buna decizie, desi mi-a luat mult, inghetata si blocata sub imperiul momentelor critice: “nu am timp”, “nu am bani”, “nu stiu cum” etc.
Cu alte cuvinte..
Oferiti inainte sa primiti! Oferiti fara sa asteptati la schimb pentru ca rasplata va veni oricum, intr-un fel mai bun decat v-ati putea inchipui sau planifica voi vreodata! Va va face mai buni, mai generosi, mai umani. Va schimba totul.
