Acesta este procesul meu de transformare, la finalul caruia (zic la final, dar cred ca e abia inceputul), dupa o perioada grea si dureroasa, ma regasesc impacata cu unde si cum sunt acum, si cu orice ar putea fi de maine.
Am avut un an cu multe, de fapt, 3 ani, cu foarte multe schimbari, pierderi, frustrari, lipsa de acceptare, intelegere si teama de necunoscut. Am luptat mult cu mine, cu aceasta nesiguranta si cu aceasta lipsa de incredere. In cine sunt, de fapt, mai mult decat in ce pot.
Sunt Carmen, mama de minune de 3 ani, imi place sa scriu, iubesc sa fac sport acasa, ma pasioneaza nutritia si abordarea holistica. De ceva vreme, m-am indragostit de yin yoga si incep sa fiu captivata de filosofia budista si dezvoltarea personala prin schimbare interna, acceptare si iubire de sine.
Cum am ajuns la aceasta etapa de asezare?
Au fost mai multi factori care m-au ajutat sa ma vad, sa ma cunosc si sa ma mandresc cu mine in perioada aceasta. Vorbesc aici despre cei parcursi in solitudine, nu insotita. Am invatat sa am mai mult calm, mai multa stapanire, desi e pusa in fiecare zi la incercare de Maia mea de 3 ani.
1. Trezitul la 5: a inceput din frustrarea ca nu aveam timp pentru mine, nu aveam timp sa fac sport, sa meditez, sa stau cu mine. A functionat o perioada, dar am constatat ca nu imi face mare placere sa ma trezesc la rasarit si sa incep direct cu antrenament puternic, asa ca acum imi las 30 minute de yoga, meditatie, cafea, journaling, orice activitate de gen pe care o pot face in liniste. In cazul meu, aceasta era nevoia cea mai mare la care am vrut sa raspund.
2. Meditatia: se leaga de punctul de mai sus. Nu sunt “maestru” in meditatie si nu fac mai mult de 10-15 minute pe zi, dar am ajuns sa nu las sa treaca o zi fara aceasta practica. Uneori, reusesc sa intru intr-o stare in care simt, cumva, energia curgand prin mine, alteori doar imi observ gandurile, alteori sunt fericita daca reusesc sa ma deconectez un minut. E suficient si pare sa functioneze.
3. Sportul: de cele mai multe ori, fac un antrenament scurt la pranz, cand Maia doarme (daca doarme) sau in ora cand este la gradinita. Incerc sa optimizez antrenamentul, sa fie mai intens si mai scurt si sa imi lase loc si de putina yoga la final. Caut liniste in toate aspectele si asa vreau sa imi inchid si practica de antrenament, pe cat este posibil.
4. Proiecte noi: in viata asta, avem etape si etape. Unele lucruri se termina, unele incep si unele se transforma. Ceva ce ma stresa de o buna bucata de vreme, a capatat o noua dimensiune si se transforma intr-un proiect nou, chiar daca paradoxal vechi), lucru care ma motiveaza si ma entuziasmeaza. Abia astept sa ii dau o noua forma.
5. Constientizari:cum spuneam, rezonez (fara a fi “expert”) cu filosofia budista si am inteles si aceptat ca nimic nu rezista, ca toate trec, si bune trec, si rele trec, si noi ne ducem la un moment dat. Trecutul nu mai exista, viitorul nu e sigur, si tot ce avem si pe care ne putem baza este strict clipa prezenta. Este momentul acesta in care putem alege cum vrem sa fim, cum vrem sa traim si cum sa ne ajungem la echilibru si impacare. Inclestarea pe care am dus-o cu mine multa vreme, controlul si nevoia de siguranta pentru care am luptat cu indarjire, grijile, stresul…toate trec, si noi cu ele. Aleg acum sa fac tot ce pot si sa las universul mai departe sa transforme semintele pe care eu imi propun sa le plantez. Am incredere ca toate se aseaza exact una peste alta, oricat ne-am dori noi sa schimbam ordinea, si sunt deschisa la ce imi poate oferi viata asta.
Concluzia?
E o munca zilnica, e o disciplina. Chiar si procesul acesta, care e unul intern, aleg sa il vad nu ca ceva ce trebuie sa fac, ci mai degraba ceva ce pot si aleg sa fac ca sa imi fie bine. Am dobandit liniste si impacare cu acest prezent. Cu siguranta ca sunt momente si zile dese in care revin punctual stresul si nervii si tensiunea, dar am grija sa le vad, sa le simt si sa le dau timp ca sa treaca. Si daca nu reusesc, asta este, dupa ce trece momentul incerc sa ma resetez. Si o iau de la capat. Ca un copil care cade de o suta de ori si se ridica de tot atatea ori, plus 1…cum vad la Maia.
Daca ati avut rabdarea sa cititi aceste randuri, sper sa va ajute asa cum m-au ajutat enorm pe mine aceste proces si aceste constientizari. Sunt convinsa ca ele nu sunt pentru toata lumea si este ok si asa. Altfel, va doresc liniste, asezare si impacare cu unde sunteti acum si cum sunteti.
