Nu am facut un secret pentru cei apropiati ca ultimele mele luni au fost usor complicate din punct de vedere al timpului. De fapt, in ultimii doi ani, m-am lovit de aceasta etapa “complicata”, asa ca aveam deja experienta la capitolul asta, De data aceasta, am ales sa schimb ceva in modul de a gestiona timpul ramas, pentru mine si lucrurile mele. Si am reusit prioritizand. Iar asta m-a facut sa inteleg cat este de important sa setezi prioritati, mai ales cand te lupti cu lipsa de timp. Cu care, evident, toti ne confruntam..

Cand nu setam prioritati, avem tendinta sa ne lasam dusi de val, fara sa constientizam clar lucrurile de care este important sa ne ocupam. Alegem, in schimb, sa rezolvam lucrurile care apar, fara a ne gandi serios la impactul lor asupra vietii noastre. Asa ca, de cele mai multe ori, fara setarea prioritatilor, ajungem sa rezolvam cele mai rapide si simple taskuri, lansandu-le deoparte pe cele mai dificile, pe care le tot mutam de pe o zi pe alta. Asa, ajungem sa fim stresati, coplesiti  si frustrati de lipsa noastra de timp si eficienta.

In ce ma priveste, am invatat din experientele trecute sau, cel putin, asa imi place sa cred. Daca pana acum, am iesit din aceste perioade cu vreo 2-3 kilograme in plus, cu zero tonus pentru ca timpul pentru antrenamente ca la carte a fost sacrificat, cu depresie, stres si judecata asupra propriei persoane pentru ca nu am reusit sa gestionez mai bine situatia, astazi situatia s-a schimbat. Astazi stiu ca am reusit sa realizez anumite lucruri, acelea pe care le-am ales ca prioritati, si sentimentul cu care am ramas nu a mai fost de neputinta, ci de relativa satisfactie pentru ca unele lucruri (cele importante) s-au miscat.

Lucrurile astea se intampla, nu doar mie. Ne trezim in situatii in care trebuie sa rezolvam situatii, sarcini, responsabilitati care nu sunt ale noastre neaparat, dar care depind de noi. Si atunci, trebuie sa facem anumite compromisuri si sa stim cum sa prioritizam astfel incat viata noastra sa nu fie complet bulversata si sa putem pastra un control.

Asa ca, in momentul in care am decis cum vor decurge lucrurile pentru perioada care urma, a trebuit sa fac niste alegeri. A trebuit sa decid ce era cu adevarat important pentru mine, pe langa noile responsabilitati. Adica, sa fac diferenta intre a vrea si a trebui. Diferenta intre “ce trebuie sa fac”, si “ce mi-ar placea sa fac”. Ce trebuia sa fac era clar. Si, in virtutea experientelor precedente, am stiut de la inceput ca miscarea fizica va intra la capitolul “trebuie sa fac”, asa ca acolo nu am fost dispusa sa fac un compromis. La fel si cu angajamentele mele profesionale, insemnand jobul part time pe care il am.

Odata ce am setat ce trebuie sa fac, am ajuns la “ce mi-ar placea sa fac” in timpul ramas. Si acolo a trebuit sa fac alegeri si compromisuri. Am ales sa renunt la clientele mele online si dedic timpul deja scazut drastic pentru Tonusapp. In acest context, fiecare mica reusita pentru Tonusapp mi-a adus un sentiment de implinire si bucurie si un sentiment al scopului pentru care lucrez, deja, de atatia ani.

Am pastrat lista simpla, in prima faza, 2-3 chestiuni la “ce trebuie sa fac” si 2-3 chestiuni la “ce vreau sau mi-ar placea sa fac”. Ar fi fost inca si mai  frustrant  ca lista mea de prioritati, in aceasta perioada, sa fie si mai complexa; nu as fi reusit decat sa ma prabusesc sub ea. Deci, keep it short and simple.

Am pastrat insa, pe verso, prioritati pentru viitor, lucruri pe care le consideram importante, de facut in perspectiva, si de care stiam ca trebuie sa ma ocup odata ce aveam sa trec de aceasta perioada. Sunt acolo si decizii pe care le luasem inainte, decizii importante, insa nu urgente. Acestea isi pastreaza inca validitatea, dar am ales sa le “parchez” pana cand situatia imi va permite sa le reiau.

Prioritizarea e life saving, in ce ma priveste. Nu stiu cum as fi reusit sa nu ma inec in frustrari si depresie fara aceasta mica lista, in care am stabilit clar ce trebuie sa fac, ce vreau sa fac, la ce nu vreau sa fac compromisuri si ce urmeaza sa fac cand timpul imi va permite.

Las aici si cateva tehnici de prioritizare, punctuale, care mi-au fost de folos si ma ajuta si azi in multe situatii:

Mananca broasca prima”.

Practic, odata ce iti incepi ziua cu “mancatul broastei”, ai trecut de ce e mai greu si ziua nu are cum decat sa fie din ce in ce mai buna. In traducere, incepe cu lucrul care iti este cel mai peste mana de facut, cel pe care ai tendinta sa il amani la infinit. Asa, vei trece peste zi stiind ca ce e mai rau, a trecut. (puteti sa cautati cartea lui Brian Tracy, “Eat that frog”)

“Misca pietrele mari.”

Aici e vorba de un sistem de ranking, adica de a acorda “greutate” catorva din taskurile si responsabilitatile de care trebuie sa te ocupi pentru a incepe cu cele mai grele. Gandeste-te la trei lucruri, cele mai importante, de care trebuie sa te ocupi a doua zi si ocupa-te de ele, inainte de orice. Nu trece la altele pana nu ai inchis cu aceastea. Doar dupa ce ai terminat cu cele trei, te poti ocupa de alte lucruri obisnuite si care apar mereu. In felul acesta, vei avea satisfactia ca ai reusit sa te ocupi de cele mai importante lucruri si asta va cantari mult in balanta ta interioara, dar si exterioara.

“Importante versus urgente”

Da, sunt cele 4 cadrane ale lui Covey, nu te inseli.

  1. Important si Urgent
  2. Important dar Ne-urgent
  3. Ne-Important dar Urgent
  4. Ne-Important si Ne-Urgent

Cadranul in care vrei sa ramai cat mai mult este cadranul 2, in care te focusezi pe lucrurile importante si care nu sunt urgente (adica urgente gen termenele limita, situatiile de criza, care cer actiune imediata). Asta inseamna ca va trebui sa iti iei timp si sa te rupi de maruntisuri ca sa te ocupi de lucrurile cu adevarat importante.

Prioritizarea este esentiala in fiecare zi, dar mai ales in situatiile in care trebuie sa gestionezi lucruri in plus, cand esti pus in fata unor noi responsabilitati care iti pot da ritmul peste cap. Este esentiala cand ai nevoie sa setezi anumite directii care sa te ajute sa depasesti aceasta etapa, fara a ajunge sa pierzi controlul asupra propriei vieti.

Pe mine m-a ajutat enorm sa fac aceasta prioritizare, mai ales ca in trecut am lasat lucrurile destul de mult in voia sortii. Asta mi-a provocat multe intarzieri in indeplinirea obiectivelor pe care mi le setasem, s-a lasat cu frustrari si insatisfactie si un sentiment de usoara inutilitate si am avut mult de recuperat ulterior. De data aceasta, am facut alte alegeri care m-au ajutat sa nu raman pe loc, chiar daca nu am avansat extraordinar.

Cat despre ziua mea de astazi, am inceput-o cu “mancatul broastei” si apoi cu acest articol de blog. Il consider important, intai pentru ca aveam ceva de spus, ceva ce poate ajuta si pe altii, si apoi pentru ca nu am mai scris pe blog de anul trecut, iar asta este important. Apoi, voi continua cu ce trebuie sa fac, si nu ma supar deloc ca imi si face placere acest “trebuie”.

Add your comment or reply. Your email address will not be published. Required fields are marked *