Am inceput, odata cu 2014, sa redescopar intelesul cuvantului prieten. Parca, pe undeva, s-a pierdut pe drum. Parca, intr-un fel, multi au uitat ce inseamna sa fii prieten. Ce inseamna sa fii om. Am ajuns intr-o lege a junglei, in care fiecare e pentru el. “Mie trebuie sa imi fie bine (cu o continuare cu care nu sunt intru – totul de acord, ca sa pot sa fac bine altora)”. “Eu sunt cel mai important” sau, cum spunea Samantha in “Sex and the City”: “I love me more”.
Prietenii ii ai pe vecie. Ca se pierde din profunzimea relatiei, da, asa este. Ca nu mai e cum a fost la inceput, de acord. Dar, cand ai nevoie cu adevarat sa fie acolo pentru tine, vor fi. Intr-o lume dezumanizata, in care oamenii sunt dusmani pentru oameni, a devenit foarte greu sa iti pastrezi prietenii adevarati. Si este cu atat mai important sa stii sa ii tii langa tine pe cei care conteaza. Prieteni noi se pot gasi oricand. Prieteni adevarati, destul de rar. Iar eu sunt unul din cazurile fericite in care am gasit cativa asemenea oameni, care mi-au fost alaturi . Chiar daca, uneori, nu am meritat. Am avut noroc. Au ramas langa mine.
Mi se pare doar mie sau am ajuns toti atat de goi? Ne uitam la imagine, niciodata nu intram in profunzimea lucrurilor , ca sa nu ne batem capul, sa ramanem in sfera noastra limitata in care nu trebuie sa gandim sau sa simtim prea mult, pentru ca e mai sigur asa. Ramanand in aceste limite, cum putem sa ajungem sa ii cunoastem cu adevarat pe ceilalti? Cum se creeaza legaturile, interatiunea? Cum te integrezi? Cum simti ca apartii? Cum poti sa fii prieten? Cum poti sa ai prieteni?
De cate ori nu i-am luat “for granted” pe cei de langa noi? “A fost mereu acolo pentru mine, stiu ca ma pot baza pe ea/el, nu am de ce sa nu imi fac probleme”. Dar lucrurile nu stau chiar asa. Incep sa realizez cat de norocoasa am fost sa am alaturi de mine cateva persoane care sa imi ofere echilibru, care sa nu ma judece, care sa imi arate o alta abordare a lucrurilor, si pentru care sa fac acelasi lucru. Definitia din Dex imi pare insuficienta (cumva, parca lipseste ceva): prietenia implica simpatie, stima, respect, atasament “reciproc”. Si aici e cuvantul cheie. “Reciproc”. Imi pare ca il uitasem. Sau poate ca aveam doar nevoie sa imi fie reamintit. Si cineva, undeva, gaseste mereu cele mai potrivite moduri sa ne arate ceea ce uitam pe parcurs.