Oportunitatea aceasta a sosit cumva cand nu ma asteptam, dar cand aveam, probabil, cea mai mare nevoie. Daca mai adaug aici faptul ca eu cred ca totul in viata asta se intampla cu un motiv- chiar nu cred in coincidente- veti intelege ca si acest suport isi are rolul in construirea omului pe care il vedeti astazi.
Facusem cunostinta cu zona de coaching undeva in 2013, odata cu experienta cursului de NLP, dar tangential. Nu intrasem foarte mult in detalii, asa ca am simtit nevoia sa caut ceva informatii despre subiect ca sa aflu ce ar presupune exact sau la ce sa ma astept.
Ce mi-a atras atentia a fost un articol in care se precizau cateva zone ceva mai problematice in care cineva ar putea avea nevoia unui suport si m-am regasit in momentul in care am citit cuvantul “blocaj”. Coachingul este perfect indicat pentru momentul in care nu reusesti sa iti gasesti calea sau nu reusesti sa te decizi asupra directiei pe care vei merge, si cam pe acolo eram si eu. Aveam cateva idei si eram aproape sa o adopt pe cea mai confortabila, desi nu ma simteam tocmai ok cu ea. Asteptarile mele catre mine erau foarte mari (ca intotdeauna, de altfel) si temerea de a fi judecata de catre ceilalti, la fel. Pentru cei care nu ma cunosc asa bine, dupa aproape 8 ani de comert electronic, am decis sa profit de vara lui 2016 si sa ma ocup de mine si de lucrurile care imi fac placere: m-am bucurat de viata si de vara, am calatorit, am alergat, am facut efectiv lucrurile imi bucurau sufletul. Prin octombrie, am inceput sa ma gandesc insa, usor usor, incotro sa o apuc. Si atunci am avut si ajutorul universului. 🙂 Pun un smiley face pentru cei care citesc articole de dezvoltare personala si stiu ce vreau sa spun.
Ok, reluand, ideea de coaching vine instant conectata de ideea unui blocaj. In momentul in care te simti relativ confuz, in care ai mai multe idei si nu iti este clar pe care sa mergi, in momentul in care esti ok profesional si totusi ceva nu este ok, cand ai nevoie de clarificare, cand ai nevoie de directie, cand ai nevoie sa te cunosti mai bine astfel incat sa iti descoperi atuurile pe care, probabil, nici nu stiai ca le ai sau sa ti le apreciezi, pur si simplu, as spune ca ai nevoie de un coach. Sigur ca nu ne limitam la aceasta zona, dar cam pe acolo m-a surprins pe mine. Si, la fel ca tot ce scriu in acest blog, si acest articol reflecta pur experienta si trairile mele.
Au fost doua luni extrem de interesante, in care am strabatut un drum nu tocmai usor, de la a valoriza judecata altora- in mod preponderent- la a ajunge sa ma cunosc, sa ma inteleg si sa ma pun pe mine si ce este mai important pentru mine pe primul plan. Acest lucru nu ar trebui interpretat ca un mod egoist de a vedea lucrurile, insa, in momentul in care criteriile de evaluare vin cu precadere prin raportare la ceilalti si la ce gandesc ceilalti despre persoana in cauza (la modul ca eu acolo ma raportam aproape exclusiv, chiar fara sa ma bazez pe ceva concret), lucrurile trebuiau cel putin discutate. Am avut ocazia unui partener in care sa am totala incredere, pe care sa il simt aproape si totusi obiectiv si care sa ma ajute in aceasta calatorie intr-un mod atat de subtil (nu sunt convinsa ca acesta este cuvantul potrivit) incat rezultatele obtinute sa imi fie extrem de confortabile si transformarile usor de asimilat. Sunt extrem de recunoscatoare pentru aceasta sansa.
Am sa va spun mai jos ce am invatat eu in doua luni de coaching si sa va dezvalui ca, desi poate uneori nu imi dadeam seama clar de progresul general, cu toate ca victorii punctuale erau inregistrate cam cu fiecare sedinta, realizez acum cat de mult ma transform, ca om. Si ce implica pentru mine mai departe, in conditiile in care eu ma identific 100% cu planurile pe care le croiesc acum.
- Am reusit sa imi clarific drumul si sa fac pasi mai mici sau mai mari pe acest drum. Stiu acum in ce directie ma indrept si este cea aleasa de mine, in acord cu sufletul meu si cu ce imi face placere.
- Am reusit sa imi vad reusitele, si apoi sa le apreciez: in egala masura, pe cele din trecut si pe cele din prezent;
- Am trecut de la a ma judeca prin ochii celorlalti la a ma evalua prin ochii mei;
- Am ajuns sa inteleg ca este despre mine: ceea ce simt eu, ce cred eu, ce imi doresc eu. Este despre a fi autentic, de a fi real, tu cu tine. Daca lucrurile sunt ok aici, vor fi clare si cu ceilalti pentru ca vei avea o fundatie corecta si solida pentru a aseza urmatoarele caramizi.
- Am invatat sa actionez, chiar daca in pasi mici (inainte, acesti pasi mici nu existau, nu ii vedeam, nu contau): fiecare pas mic ma duce mai aproape de obiectivele mari;
- Am invatat despre stima de sine versus imaginea de sine si cat de important este sa te situezi in zona potrivita.
- Am gasit un drum cu care ma identific si in care ma simt bine cu mine si mi-am regasit entuziasmul si energia.
Si, ca sa intelegeti de ce eu consider fiecare etapa din viata mea o etapa pregatitoare pentru urmatoarea, deja citeam de cativa ani destul de mult pe zona de dezvoltare personala, lucru care m-a ajutat mult sa vad lucrurile nu atat dintr-o perspectiva diferita, cat dintr-una relativ pozitiva, optimista, daca vreti. Iar miscarea fizica din perioada aceasta imi ajuta psihicul tocmai ca sa poata asimila aceasta noua informatie. Ce nu stiam, insa, foarte clar poate, era cum sa organizez aceasta informatie, cum sa o clarific, cum sa ii dau un sens.
Vreau insa sa precizez ca am avut mereu o mare deschidere catre orice fel de transformare, iar orice proces de transformare nu e tocmai usor de dus de unul singur. Pentru mine, in momentul in care apare o oportunitate, este absolut normal sa vreau sa profit de ea pentru ca oportunitatile apar tocmai ca sa ne ajute. Insa nu este deloc usor sa fii deschis, sa iti pui sufletul pe masa si sa ai credinta ca va fi mai bine. Sa ai curajul sa iti recunosti limitarile (asa cum le vezi tu, nu inseamna ca ele exista cu adevarat), intai fata de tine, si apoi in fata celuilalt, poate fi o incercare pentru multi. De aceea, este necesar sa ai incredere in ceea ce urmeaza sa se intample acolo, sa fii deschis, sa fii pregatit sa te descoperi si mai ales sa iti doresti sa te schimbi.
Astept cu nerabdare si mare curiozitate urmatoarele intalniri: ce voi descoperi, cum se vor mentine schimbarile, cum voi folosi ce am aflat pentru a actiona. Cert este ca , astazi, am cea mai mare incredere in ce urmeaza, in paralel cu o siguranta ca lucrurile vor fi asa cum imi doresc si cum trebuie sa fie.
Ceea ca va doresc si voua. Daca aveti ocazia, profitati. De fapt, profitati de orice ocazie va ofera viata sa cresteti, eu (sper ca 🙂 ) asta fac.
Get a coach. 🙂
