Trebuie sa incep spunand ca nu prea m-am vazut in rolul de mama… Foarte tarziu a venit acest gand, de a avea un copil, si trebuie sa spun cu recunostinta ca ne-a ales o minune de copil bland, bun, inteligent, frumos si foarte intelept, ca toti copiii. 🙂 Cat despre ambitiile mele si echilibru…. urmeaza sa va povestesc cum s-au schimbat.
Nu prea am stat de vorba cu sot despre cine ce rol va avea, cum vom imparti responsabilitatile, cum ne vom educa fetita, etc. Am decis sa plecam din tara cand Maia avea 5 luni si eu eram (ca sa nu zic paream) stapana pe mine si pe situatie. Aveam un sot dedicat, copil nou nascut, proiecte si o viata noua intr-o tara noua, in care sigur urma sa ma adaptez usor, caci sunt o persoana adaptabila.
ZBAAANG!
Una, doua, trei! m-a izbit realitatea dupa ceafa, direct din in primul an.. Nu am luat bona, cum imi trecuse initial prin cap, caci nici nu aveam incredere, nici nu cunosteam si costa si destul de mult. Si oricum as fi stat mai mereu tot in apropierea Maiei. Asa ca am zis, ok, sunt mama full time atunci, si vom vedea cand merge la gradinita sau ce pot face pana atunci. Ma descurc eu cumva.
Doar ca, in primul an, nici nu stiam ce sa intelegem din noua postura de parinti. Aruncam responsabilitatea (si cuvintele) unul catre celalalt, el avea responsabilitatea unui job nou foarte dificil, intr-o mentalitate si cultura noi, si responsabilitatea fata de noi. Eu lucram online part time, eram frustrata ca nu faceam fata, nu puteam sa am putin timp liber, nu reuseam sa fac nici sport, iar noi doi ca si cuplu ne dusesem in alte sfere. Diferite. Zici ca ne luase cu tavalugul si nimic din ce credeam ca va fi nu se potrivea. Faceam ce era de facut cum puteam si cum se nimerea. Si personal, si profesional, era extrem de greu. Pentru amandoi.
Dar..am trecut. Si de anul intai, si de al doilea, si de al treilea. Si, dupa multe frustrari, stres, limite, lipsa de timp, Maia a crescut, noi ne-am linistit si lucrurile s-au asezat destul de stabil.
CE S-A SCHIMBAT
Timpul a ramas cam la fel pentru mine, dar am ales sa prioritizez. Si, mai mult decat orice, am invatat sa fac planuri “cu sita”, sa nu ma arunc departe si in prea multe directii. Si, mai ales, sa sarbatoresc fiecare mica victorie. Am ales sa ma trezesc la 5 dimineata sa am timp pentru mine, sa fac sport in cele 2 ore jumatate, cand Maia e la gradi, si sa scriu sau sa editez sau sa citesc ceva in timpul in care ea doarme dupa -masa (cand si daca doarme).
Imi investesc energia si timpul in lucruri care ma implinesc si ma linistesc, nu ma mai consum pentru cele care nu imi ies. Traiesc cat de mult pot in “acum” si sunt mandra ca pot face lucrurile care ma fac fericita, chiar daca in limite destul de stricte de timp. Cat despre ambitie, ea este inca, in alte forme decat era acum niste ani, dar incerc sa imi temperez elanul, ca sa nu intru in cercul vicios al frustrarii de a nu putea face tot ceea ce imi propun. Asa ca, imi propun mai putine. 🙂
RECALIBRARE
Sau cum sa gasesti un ritm nou. Si cum spuneam, secretul e in prioritizare si eliminarea criticii de sine. Ce iubesc sa fac? Ce ma face fericita? Cat timp am la dispozitie? Ce pot sa fac efectiv? Defineste, cadreaza in timp, prioritizeaza si..celebreaza!
Acorda-ti timp pentru propria ingrijire (eu am ales sa imi iau diverse device-uri de intretinere acasa fiindca nu am cu cine sa o las pe Maia sa merg la vreun salon). Am ales (ca de-o viata) sa ma antrenez acasa si sa raman in forma, intai pentru mine si sanatatea mea psihica, apoi pentru ca imi place sa fiu si sa ma simt fit. Scrisul este ceva la care ma pricep si care ma pasioneaza si unul din lucrurile pe care doresc sa le fac in continuare, fie ca forma terapeutica, fie ca blogger, fie in colaborari pe alte proiecte.
Acum, dupa multe lupte interne si frustrari mai mici sau mai mari, dupa toata munca pe care o fac cu mine de ceva vreme, caramizile s-au asezat exact cum trebuie. Simt ca am construit o fundatie stabila si de viitor pentru ceea ce simt ca viata mea trebuie sa fie: echilibru personal si sens in demersul profesional. Fara acestea doua, nu functioneaza pe termen lung. Simt ca m-am clarificat in ultimul an si sunt sigura de ce vreau mai departe. Si, daca iti gasesti ritmul ca mama, identifici ce vrei si te face fericita, vei reusi si tu.
CONCLUZII
Dragi mame, ce pot sa marturisesc fata de voi, este ca echilibrul nu inseamna mereu acelasi lucru. Nu mereu si nu pentru toata lumea. La fel cum ce functioneaza pentru o mama nu inseamna automat ca va functiona pentru toate. Marea mea lectie este ca echilibrul e dinamic, prioritatile se pot schimba in functie de momentul si contextul in care te afli. Invatati insa ca e ok oricum simtiti voi ca va e bine, chiar daca nu urmeaza “regula generala”. Nu va condamnati daca nu ajungeti la echilibrul acela ,asa cum il stiati voi inainte de a fi mame. E oricum imposibil. Va puteti “domoli” ambitia pentru o perioada, daca asta simtiti ca va ajuta, si la fel de mult puteti impinge mai tare (poate in detrimentul altor lucruri). Dar, la final, e alegerea personala si e important sa ramana alegerea cu care va simtiti confortabile, cu care va simtiti bine.. Â
Schimbati ce se poate, cautati ce vi se potriveste si ce reusiti sa duceti ACUM, fara comparatii, fara self judgement ca nu sunteti unde credeati ca veti fi. Si fiti blande cu voi. Doar asa veti crea premise bune pentru echilibrul optim, acela “perfect” pentru etapa in care va aflati si care, foarte posibil, se poate schimba intr-o noua etapa a vietii voastre.
Pe blogul meu, tonusapp.com, scriu mai des despre wellness si obiceiuri constiente- acolo povestesc cum integram aceste idei in viata de zi cu zi.
