In ultimele 2 luni, am fost ceva mai absenta pe blog si chiar si in zona de social media. Din motive personale si in acest context, am realizat inca o data cat este de important sa ne pastram sanatosi, cat de lipsiti de aceasta mentalitate au fost parintii nostri, generatiile trecute si chiar si noi, cei de acum. Imi aduc aminte cum, la liceu, cautam sa aduc cat mai multe scutiri la ora de sport, si nu doar eu, ci cam majoritatea elevilor, motivand absentele cu “boli” inventate, doar doar sa nu mai trecem prin “chinul” de a ne schimba, de a ne misca, de a transpira. Cam asa am crescut eu, desi incepusem bine. In scoala generala, a venit intr-o zi o doamna si a dorit ca toate fetele din clasa sa incerce sa faca podul, cautand in fiecare un potential ce astepta sa fie descoperit. Am fost una dintre norocoase, desi eram foarte mica, si m-a prins la nebunie. Faceam gimnastica sportiva, antrenamente aproape zilnice, si imi aduc aminte cum stateam, acasa, in permanenta in maini, sprijinindu-mi calcaiele de pereti, in ciuda urmelor care ramaneau. Imi aduc aminte ca mergeam spre casa incercand sa imi “cocosez” spatele intrucat ma durea in pozitia aceea prea dreapta in care tot era obligat sa stea. Nu am ajuns sa fac performanta si cu siguranta ca aveam colege mult mai bune decat mine la asta, dar mi-a “creat” un inceput si o dezvoltare armonioasa a corpului care ma ajuta foarte mult si astazi. A durat cativa ani, pana cand mi-am rupt un picior (nu la gimnastica, ci sarind dupa o sura de paie de cativa metri), apoi m-am imbolnavit, iar, in final, s-a mutat si profesoara de gimnastica din orasul nostru. Si cam asta a fost cu traseul meu de sportiva “de performanta”. Dar sunt convinsa ca sunt astazi asa cum sunt pentru ca am avut norocul sa am o baza buna pe care sa ma dezvolt, indiferent de variatiile ulterioare de greutate, care au existat, sa nu fie dubii.
In perioada aceasta, cum spuneam, am ajuns sa ma gandesc inca si mai mult la modul in care o sa “evoluez in timp”, peste 30, 40, 50 de ani. 🙂 Acum nu ne gandim, ne ajuta varsta, energia, entuziasmul, ne gandim ca suntem ocupati, nu ne place, nu avem timp, etc. O sa avem mai incolo timp sa ne plangem, daca nu facem ceva ACUM. Asa ca m-am gandit sa va povestesc de ce am ales eu sa traiesc asa.
- Imi doresc sa fiu sanatoasa. Am o atitudine mentala foarte determinata in aceasta directie, si pe care o sustin fizic prin miscare si alimentatie.
- Vreau sa arat bine, pentru ca anii trec, si ,de cele mai multe ori, trec mai repede peste doamne decat peste domni, neluand in calcul factori majori sau etape nefericite.
- Imi doresc sa ma mentin flexibila, mobila, sa ma deplasez usor, sa imi pastrez independenta fizica pana la adanci batraneti.
- Imi da o stare de bine extraordinara dupa ce fac miscare; ma simt fericita, motivata nu doar sa fac sport, dar SA FAC.
- Este poate cea mai buna descarcare de stres pe care eu am experimentat-o; iar stresul te mananca pe dinauntru daca nu il eliberezi.
- Imi place sa ma imbrac in rochii frumoase, in pantaloni scurti, in haine in care sa ma simt bine si sa imi placa sa ma vad in oglinda. Well, da…
- Imi place sa mananc si mananc sanatos, de cele mai multe ori, dar ca sa pot manca asa cum imi place mie, trebuie sa si consum acele calorii in plus.
- Planuiesc sa fac multe, sa vad multe, sa experimentez multe, si astea nu se pot face daca trupul nu e ok si nu e acolo sa ma sustina.
- Imi doresc sa fac partea din lumea aceasta frumoasa, cu oameni extrem de luminosi, in care am intrat si din care este o bucurie sa faci parte.
- Vreau sa arat si altora cat de bine imi face mie si sper astfel sa isi gaseasca si ei motivele proprii pentru a alege aceasta cale si acest stil de viata.
Cu siguranta ca nu sunt aici toate motivele si in mod clar am omis –fara intentie- multe din lucrurile care trebuiau spuse. Dar este si asta un inceput. Ganditi-va la asta: ati vazut voi un om care sa faca miscare si sa fie nefericit?
