Cu totii avem diferite dependente, mai mari sau mai mici. Poate nu le numim depedente, poate le numim hobby-uri, placeri sau pur si simplu usoare vicii. Desigur, intensitatea difera, insa eu ma refer aici la dependente. Eu vorbesc aici de acea dependenta de feedback-ul si sustinerea altora.
Vorbesc de dependenta de aprecierea unei/unor alte persoane. Si nu vorbesc acum de goana dupa complimente si laude, ci pur si simplu de dorinta ca ceea ce o persoana face bine- sa primeasca macar recunoasterea, daca nu aprecierea acelei realizari. Si iarasi, nu este vorba de mici pasi, ci de aspecte ceva mai importante. Este o dependenta dureroasa, pentru ca te face sa nu mai ai deloc incredere in propria persoana si capacitatile proprii, de vreme ce tot lupti ca meritele sa iti fie recunoscute, si aceasta e in zadar. Si te chinui, si faci eforturi, si te zbati, si degeaba. Lucrul pentru care te lupti nu vine si nu va veni niciodata. Si intri intr-un cerc al dependentei care te lasa fara puteri si cu low self esteem. Si, cu cat iti doresti mai mult, cu atat te izbesti de un refuz mai puternic. A trecut multa vreme si au trecut multe lupte pana cand sa ajungi in punctul acela in care iti dai seama ca, totusi, persoana pe care trebuie sa o asculti si sa o iei in seama cel mai mult, esti tu. Ca acea comparatie care merita este cea pe care o faci cu tine. Cu locul si omul care erai cand ai pornit la drum versus omul care esti in acest moment. E greu sa faci primul pas, poate chiar imposibil daca nu iesi din cercul acela, daca nu schimbi mediul, persoanele, activitatea. Si, mai mult, odata ce faci primul pas, este vital sa ramai consecvent. Petru ca este extrem de usor sa cazi iar in capcana dependentei care te domina. Daca insa faci primul pas si esti consecvent, esti pe drumul bun. Ai grija sa ramai pe el!
