Am avut ocazia, gratie vietii care m-a purtat usor si pe alte meleaguri, sa petrec cateva zile intr-o lume cu totul diferita de cea in care traiesc eu, in cea mai mare parte a timpului: calda, linistita, in care timpul capata o alta dimensiune, parca. Se fac deja cativa ani de cand ma intorc, o data pe an, in aceste locuri si constat ca nimic nu se schimba.
Timpul pare ca ramane la fel. Este un orasel (daca ii pot spune orasel) la cam 40 minute distanta cu masina de Viena.
Totul se intampla altfel aici. Plecand din agitatul, aglomeratul si energicul Bucuresti, ajung intr- o oaza de liniste, verde, inconjurata de munti. Este grozav sa te trezesti dimineata, sa ridici obloanele si tot ce vezi inainte sunt munti , paduri verzi si ceva vilute razlete care par a se pierde oricum in peisaj. Este o lume linistita, intr-o armonie perfecta cu natura. Le plac plimbarile in aer liber, alearga mult, merg cu bicicleta pe curbele armonioase ale muntilor si tin extrem de mult la pranzurile luate in familie. Este un obicei care mie, personal, imi scapa , pentru ca nu l-am avut. Este placut sa stai in jurul mesei, impreuna cu toti, si sa povestesti diverse. Weekendurile sunt libere, iar duminica este o zi pentru familie. Nu stiu daca m-as putea acomoda in acest univers. Cert e ca, pentru o perioada, ajungi sa te intrebi daca simplitatea unui mod de viata te face mai fericit decat provocarile de toate felurile ale unui oras in care se intampla totul.
