Traim intr-o lume a mastilor. Traim roluri. Ne e jena, rusine, frica sa ne aratam slabiciunile, le ignoram, ne prefacem ca nu exista, deci cum am putea sa incercam sa rezolvam cate ceva? Mastile ne fac sa ne simtim in siguranta, la fel ca ceilalti, acceptati. Rolurile ne invata cum ne putem descurca in diverse situatii, indiferent de ce gandim despre acele situatii si cum ne fac sa ne simtim.
Spuneam acum ceva vreme de fetele ca scoase din cutie, de la sala. Ma simteam ca o ciudatenie asa, transpirata, rosie la fata, cu parul valvoi. Imi doream sa fiu si eu asa. Sa fiu ca ele. E doar un exemplu. Dar e ok sa fii asa, sa fii asa cum esti. E ok sa fii diferit.
E greu sa recunosc, dar am fost acolo, intre masti. Am jucat roluri. Nu e usor sa treci de partea cealalta. Eu am fost atat de norocoasa sa am suport. Sa primesc ajutor si sa ma descopar. Sa ma cunosc. Sa ma accept. Sa ma inteleg. Sa ma iubesc. Inca mai duc lupte cu mine, dar sunt din ce in ce mai rare.
This is me. The real me. Si este ok. Cui nu ii place, e liber sa isi vada de drum. Chiar daca dupa unii mi-ar parea rau.
Primesc feedback pozitiv acum, fata de ce fac, de ce scriu. Ma bucura atat de mult. Primeam si inainte. Dar, de multe ori, ma simteam ca un fake. Simteam ca nu merit acele cuvinte frumoase. Dar pozam frumos si raspundeam “multumesc.”
Cati dintre noi avem curajul sa ne privim in suflet? Sa rupem masca aceea si sa aratam celorlalti cum suntem de fapt? E greu. Dar nu imposibil. Intrebarea este daca vrem sa facem asta. Sa fim sinceri cu noi inainte de a fi sinceri cu ceilalti. Sa renuntam la masti, la roluri.
Ma tot gandeam la cum suntem noi, oamenii: de multe ori, pozam: ne prefacem ca suntem mai buni, mai frumosi, mai destepti, mai sinceri, mai ..mai… Si de multe ori, in spatele acestui “mai” sunt multe lupte, slabiciuni, negari ale propriei personalitati, de teama ca nu vom fi acceptati, ca nu ne vom ridica la inaltimea asteptarilor celorlalti, ca vom ramane singuri, etc. M-am mai gandit la subiectul acesta acum cativa ani si acum mi-a revenit in minte. Asta pentru ca am schimbat multe din felul meu de a gandi si din cum ma prezint in fata mea si a celorlalti si… guess what, nu e nimic rusinos sa arati lumii cum esti, de fapt, cu bune si cu rele.
