Sharing is caring!

Am intrat in 2021 cu ceva lectii invatate si intr-un proces de lucru , eu cu mine.

Bineinteles ca trebuia sa inchid anul care a trecut intr-un fel in care sa nu ii pun doar cruce, dar sa ii si multumesc pentru lectiile invatate si pentru inceputurile pe care mi le-a adus.

Asa cum bine l-a descris sora mea, 2020 a fost un roller coaster care ne-a tinut mai mult pe la sol, cu ups and downs, cu multa alergatura, si incolo si incoace, si bine si rau si iar rau si un pic de bine. Ati prins ideea? Cam asta a fost si, daca l-am trecut, a fost ca am avut ce trebuie ca sa il trec. Asa am concluzionat eu. Mi-am propus sa schimb ceva in tot haosul asta si am incheiat anul cu planuri, ca tot omul. Parea ca lucrurile se vor aseaza cumva sau asa speram noi, asa ca mi-am permis sa imi fac si niste planuri. Dar stiti cum e cu planurile… de cele mai multe ori, se fac ca sa fie schimbate. Asa a fost si acum si, de unde lucrurile trebuiau sa fie altfel la acest inceput de 2021, mai usoare sau mai asezate, in fapt, au cam ramas la fel. Cel ptuin, deocamdata.

Dar eu m-am schimbat. In ultimele 3 luni, am lucrat mult cu mine, atat fizic cat si psihic. Fizic, cred ca sunt in cea mai buna forma de multa vreme, mi-a crescut forta si rezistenta, muschii s-au definit, sunt pe calea cea buna aici. Psihic, cum bine a spus o buna prietena de-a mea, sunt “asezata” si chiar asa ma simt. Sunt lucruri minore care, uneori, inca reusesc sa ma arunce de pe norul meu de zen, dar cumva simt ca reusesc sa raman pe varful lui, chiar daca uneori ma ia cu ameteala si simt ca iar cad. Insa, in general, ma simt mult mai stabila, mai increzatoare (in mine, nu neaparat in schimbarea vreunui context) si incerc cu insistenta sa vad partea plina a paharului. Procesul acesta pe care l-am inceput cu mine a fost intentionat menit sa ma scoata din zona de auto- victimizare in care intrasem in aceea de stapan al vietii mele si jucator activ in ea.

Ce am facut?

  1. 2020 a fost anul in care m-am trezit la 5.30, in cele mai multe dintre dimineti. A inceput programat, cu ceva dificultate, insa acum vine natural si ma trezesc usor si zambind stiind ca reusesc sa imi iau o ora pentru mine. Ascult videouri motivationale, meditez, scriu in jurnal, in functie de cat timp am exact, pentru ca lunile astea reusesc sa functionez doar daca urmez un program strict. Dar acela e timpul meu si faptul ca mi l-am luat, “furat”din cel alocat somnului, este un plus, nu o pierdere de somn.
  2. 2020 a fost anul in care am decis sa nu mai sacrific sportul pentru alte prioritati. Si sunt, credeti-ma, sunt multe alte prioritati, dar primul lucru pentru mine pe care il fac, dimineata, de 3 luni, este sport. Apoi urmeaza restul lucrurilor care trebuie facute. Si continui cu energie si putere inca multa vreme dupa.
  3. 2020 a fost anul in care am plutit in deriva, dar care m-a fortat sa simt ca trebuie sa imi reiau controlul asupra propriei vieti si sa realizez, intr-adevar, ca situatiile nu se schimba dupa cum vreau eu, doar eu ma pot schimba.
  4. 2020 a fost anul in care am decis ca nu voi mai rata nicio oportunitate profesionala si voi munci mai mult, chiar si cu timp mai putin, pentru dezvoltarea mea, cariera mea, TonusApp, celelalte proiecte in care sunt implicata sau cele care vor aparea. Pentru ca imi doresc asta si pentru ca am nevoie de asta.
  5. 2020 a fost anul care mi-a aratat cat de fragila este viata si sanatatea si cat de important este sa ai un mental pozitiv sau cel putin echilibrat. Mi-a aratat ce super puteri am luat de la fiecare dintre parintii mei si cat de norocoasa sunt sa ii “mostenesc” si sa le pot fi aproape.
  6. 2020 a fost anul in care am invatat, si aici o citez tot pe prietena mea mai sus mentionata, ca “atunci cand nu mai poti, mai poti putin”. Si de cate ori am mai putut putin…
  7. 2020 a fost anul in care am vazut ca, atunci cand crezi ca totul se termina sau ca nu se mai termina, poate aparea un nou inceput, mai frumos, mai bun si exact asa cum ti l-ai pus tu in vision boardul tau, acum niste ani, doar ca uitasesi.
  8. 2020 a fost anul in care, in ciuda vartejului in care am fost cuprinsa, mi-am regasit “barcile de salvare” si mi-am reamintit ceea ce e cu adevarat important: familia, prietenii, linistea proprie si fericirea micilor momente din fiecare zi.
  9. 2020 a fost anul in care m-am resetat si mi-am pus iar focusul pe profesional in calendar, pastrand linistea interioara si echilibrul familial, hotarand ca nu problemele ma conduc pe mine, ci eu decid cat de mult le las pe ele sa ma controleze.
  10. 2020 a fost anul care mi-a aratat cat de puternica sunt, de fapt, si cat de mult din ceea ce imi propun, pot sa implinesc. Daca imi propun. Ceea ce este cel mai important. Fara de care, nimic nu se intampla.

2020 a fost un an haotic, dificil, imprevizibil, un roller coaster de emotii si schimbari bruste de context, dar pe care l-am dus la capat cu invataminte. Intru in 2021 cu dorinta de a face lucruri, cu efort pentru acceptare si cu o constientizare majora ca nu pot controla totul, dar ca pot alege cum actionez si reactionez.

Sharing is caring!

Add your comment or reply. Your email address will not be published. Required fields are marked *