Trebuie sa recunosc ca am avut cea mai usoara sarcina, o sarcina de zece!
Nu am cu ce compara, altfel decat cele auzite si citite pe grupurile de mamici, dar chiar si asa, pot sa spun cu mana pe inima ca nu am simtit deloc cele 35 de saptamani parcurse pana acum. Ok, da, in ultimele 2 saptamani, am impresia ca burtica creste exponential, simt ca ma misc mult mai greoi si picioarele imi obosesc rapid, dar tot sunt o norocoasa! Si oricum, ma bucur de fiecare moment de crestere pentru ca stiu ca asa creste Maia puternica si sanatoasa!
Cum a fost? Hai sa va povestesc, in zece puncte:
- Primele luni de sarcina nici nu le-am simtit! Am simtit o perioada de 2-3 saptamani cu momente de oboseala crunta, dar au trecut dupa primul trimestru.
- Greturi? Nope, never! Am mancat ce am poftit, in primul trimestru am cam calcat in strachini, dar apoi mi-am revenit si nu a fost chiar asa dificil cu mancarea.
- Pofte? Nu mai mult decat poftele normale! Cum spuneam, afara de primul trimestru cand am slabit eu controlul si am crescut nesimtirea, nu am avut probleme! Am mancat calculat8 si cu scapari controlabile: mai o inghetata, mai un dulce…
- Arsuri? Asta da, le-am avut in primul trimestru dar nu ceva excesiv si, cum eu sunt fana a micului dejun, s-au domolit rapid si au fost mai mult decat suportabile.
- Oboseala? Da, in primul trimestru, mai ales. In al doilea trimestru am avut mega puseu de energie, iar acum, cam incepand cu saptamana 30, ma mai cuprinde un chef de somn dupa ce mananc, dar rareori ii cad prada…20 minute motait pe canapea si gata!
- Insomnii? Eh, astea le aveam si inainte de sarcina, dar, la ce am auzit si citit, eu am stat chiar bine! Mai sunt nopti in care ma trezesc la 2-3 am si ma mut pe canapea, dar- de cele mai multe ori- reusesc sa adorm cu ceva stimulente musicale.
- Activitate fizica? Am facut si am fost destul de activa pana ce am trecut de saptamana 30, dar apoi am decis sa opresc eu, voluntar, intai din prudenta, si apoi din disconfortul provocat de burtica.
(PS. Daca vrei sa stii cum am trecut de acest punct, iti recomand programul Fit Mommy, recent lansat pe Tonusapp.) - Picioare grele? Tot dupa saptamana 30 am inceput sa le simt, dar altfel am fost super ok. E drept ca acum obosesc dupa primele 10 trepte urcate sau simt imediat cand stau ceva mai mult in picioare, dar oricum..e inca piece of cake!
- Panica? Daca ma intrebi acum, am usoare momente in care ma gandesc cum ma voi descurca, dar trec repede. In ultima vreme, am ajuns sa gandesc ca lucrurile vor fi mai usoare decat le cred acum si voi gasi cumva o cale sa gestionez totul. Singurul lucru pe care mi-l doresc este ca Maia sa fie sanatoasa, altfel totul se rezolva.
- Viata de cuplu? Am incercat sa impartasesc cu sot tot ceea ce mi se intampla sau ce simt, chiar daca, probabil, nu avea mereu chef sa asculte. Am incercat sa il implic in tot acest process de transformare, sa ii aduc putina informare (cat s-a putut si a fost de interes) si sa vorbim amandoi cu Maia, inca din burtica. Altfel, trebuie sa recunosc ca toata aceasta perioada a fost mai mult pentru si despre mine, si cred ca e normal, cumva.
Mai am mai putin de o luna pana la nastere si, desi incerc din toata fiinta sa ma odihnesc si sa ma relaxez, nu prea imi iese. Parca mereu apare cate ceva de rezolvat si de facut.. Uneori, mi se pare un vis si parca nu realizez ce s-a intamplat si ca voi fi mama. Mi-e inca greu sa diger, cand ma gandesc, uneori. Desi, de cele mai multe ori, nu ma gandesc neaparat.. Cred ca voi fi o mamica preocupata si foarte atenta, luand ca model comportamentul meu de mamica fata de ai mei patrupezi miorlaiti, dar imi doresc sa stiu si sa pot si sa putem sa ii aratam ce e bine si ce e rau, sa o invatam valori si principii pe care sa le inteleaga si sa le urmeze: credinta ca poate reusi orice isi propune, independenta, modestie, empatie, feminitate, curaj de a incerca experiente, cu riscul de a gresi… Suntem constienti ca va avea un start bun si poate mai usor, dar asta nu va inlocui un sistem de valori morale dupa care sa se ghideze in viata, pentru ca – de acolo- va putea sa se dezvolte frumos, asa cum isi va dori ea si cum ii va fi mai bine.
Te asteptam, Maia, cu emotie si nerabdare!
