Izolarea mea a inceput acum cativa ani

Ca sa fiu sincera, pentru mine procesul de izolare a inceput odata cu inchiderea companiei de care m-am ocupat mai bine de 8 ani de zile. Acum imi e usor sa recunosc, dar atunci a fost foarte dificil sa fac fata acestui “eveniment” (pe care da, il consider esec, dar nu mi se mai strange inima cand spun asta). Asa ca, undeva prin 2015, am inceput, mai mult sau mai putin asumat, procesul meu de izolare.

Am renuntat sa mai ies, sa vad lume, majoritatea timpului faceam sport acasa, de unde si ideea de a lansa TonusApp, care a venit niste luni mai tarziu, pe acest fond de a face fata stresului, ideii de esec si, da, depresiei. Cred ca am stat in aceasta izolare vreo 2-3 ani, chiar daca a scazut din intensitate, cu timpul. Faceam 2 antrenamente pe zi, ma ocupam de birocratia presupusa de anumite lucrari de constructie la apartament, citeam dezvoltare personala si nutritie si incercam sa fac orice lucru care sa nu ma lase sa ma gandesc la experienta pe care o incheiasem. Din acest punct de vedere, acum am crescut, am inteles, am invatat si m-am linistit si da, acum imi e usor sa vorbesc despre acel capitol, minunat si greu, frumos si dureros, entuziast si plin de lectii, din viata mea.

Ce s-a schimbat in izolarea de acum?

In ultimul an, cu aproximatie, “izolarea” s-a petrecut in cadru familial, timp in care nu am putut sa ma ocup foarte mult de zona profesionala si nici de cea personala. A fost o perioada foarte dificila pe care, sper, ca am depasit-o, macar pentru moment, asa ca izolarea din contextul strict actual, de pandemie, a venit pentru mine, va zic cu sinceritate, cu o mare zona de liniste. Stiu ca suna ciudat, si nu diminuez deloc ce se intampla, dar, pentru cineva care a fost pe drumuri multa vreme, a sta acasa, in confortul casei proprii, avand tot ce iti e necesar la indemana, haine, carti, echipamentul de sport, este o situatie aproape “ideala”. Am timpul pentru sport, pe care nu am mai reusit sa il aloc in ultimele luni, am timpul pentru lucru (pentru Tonusapp si pentru zona de educatie antreprenoriala), pentru jumatatea mea (care ma linisteste si ma stabilizeaza), pentru parintii mei si condus periodic catre casa copilariei mele, pentru citit sau vizionat cursuri online, pentru gatit sau mangaiat pisica, si tot asa.

Mai mult decat atat, am profitat, in aceasta perioada, pentru a incerca si experiente noi: de exemplu, acum fac un meditation challenge, care ma provoaca si prin care imi acord aprox. 30 minute, doar pentru mine. Meditatia este o provocare pentru mine, pentru ca nu am acest exercitiu, dar ma bucur de experienta asta si continui sa ma descopar si asa.

Cu ce gand vreau sa va las

Ce vreau sa spun este ca, daca ne schimbam abordarea si incercam sa vedem aceasta stare de fapt dintr-o alta perspectiva, daca devenim constienti ca, peste ceva vreme, s-ar putea sa nu mai dispunem de acest timp pe care il avem acum pentru noi si pentru cei dragi, s-ar putea ca lucrurile sa se schimbe. Pentru mine, prioritatile s-au schimbat deja de niste ani si mi-am setat deja, de ceva vreme, ce e important pentru mine, in aceasta viata. Am inteles si experimentat deja cum lucrurile se pot schimba la 180 de grade de la o zi la asta, asa ca nu ma gandesc foarte mult in fata, pentru ca e nisip miscator in perioada aceasta. Asa ca prefer sa iau fiecare zi asa cum este si sa astept momentul in care imi voi mai putea face planuri. Pana atunci, #staiacasa.

Tu ce ai inteles sau invatat nou despre tine, in perioada aceasta de izolare?

Add your comment or reply. Your email address will not be published. Required fields are marked *